Plasticianul româno – australian Neluș Oană, noul expozant de la Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, prezintă pe simeze un număr de 34 de lucrări de pictură, realizate în tehnica uleiului pe pânză sau carton, reprezentând peisaje și compoziții cu temă florală, cărora le conferă valori metaforice și simbolice. Impresia pe care iubitorul de artă o are la impactul cu imaginile imortalizate în patrulaterele tablourilor este aceea a participării sale la o adevărată sărbătoare a culorii și a vitalității naturii, indiferent că aceasta este din Australia, țara de la antipozi unde s-a stabilit în 1988, sau din România. Coloristica lui Neluș Oană este șocantă, vibrantă, are sonoritate, artistul așează materia picturală pe suport din abundență direct din tub, uneori o modelează sculptural, folosindu-se de cuțitul de paletă, de spatulă și mai ales de degetele mâinilor, fapt mai puțin obișnuit (Îmi amintesc că prin 1968, într-un interviu acordat de pictorița americano-română Georgeta Arămescu-Anderson, aceasta spunea că „mâinile au inteligența lor”). Texturile obținute de pictor sunt impresionante, chiar spectaculoase, lăsând să intuim în spatele lor o imaginație productivă, dinamică. Toate lucrările expuse, fie flori, fie peisaje, genuri cultivate cu consecvență de la începutul carierei sale artistice, sunt expresia unui creator îndrîgostit de natură până în cele mai intime fibre ale ființei sale.
Ca și alți plasticieni, Neluș Oană împărtășește ideea că Supremul Creator al Universului și a tot ce există și mișcă în el este Dumnezeu și că, inspirându-se din cele ce Acesta a zămislit, nu face altceva decât să surprindă un fragment din bogăția, diversitatea și armonia rostuită în Univers. Pornind de la natură, prin imaginile plăsmuite, el înalță de fapt un elogiu, un imn de slavă Divinității și creației Sale, dând în același timp corporalitate în materie sensibilă universului său de gânduri, sentimente, stări sufletești și emoții pe care le încearcă în fiecare zi ca trăitor în acest univers.
Întâlnim în expoziție imagini care vorbesc în graiul lor despre copilăria artistului petrecută în comuna Pechea, acolo unde tatăl său era proprietarul unei colonii de albine, de râul Suhurlui, unde mergea adesea la scăldat cu prietenii de joacă în zilele toride de vară, de lanurile de floarea – soarelui la marginea cărora familia, din a doua jumătate a lunii iunie, când cultura începea să înflorească, amplasa stupii de albine, de căpițele de fân din Bucovina și Transilvania sau care evocă apele Oceanului Pacific, cel mai mare de pe Terra, flora și atmosfera specifică a unor locuri din Australia. De reținut că aceste peisaje sunt folosite doar ca pretexte pentru exprimarea stărilor sale sufletești, ele nu sunt recognoscibile în realitatea existentă, ci prin echivalențele plastice folosite, la crearea cărora fantezia are un rol esențial, sugerează spiritul și atmosfera acelor locuri. „Eu pictez stări sufletești, mărturisește artistul. Dacă pictez un peisaj, pictez starea mea de spirit din ziua respectivă, nu peisajul în sine, ci atmosfera peisajului, care izvorăște din trăirea mea sufletească. Subiectul este un pretext ca eu să transpun pe pânză prin forme și culori trăirile mele zilnice. Poate să treacă chiar mai mult timp între momentul care m-a inspirat și ziua când mă apuc să pictez starea respectivă. Pentru că îmi iau timp să asimilez trăirea, să o las să se așeze. Abia apoi mă apuc de pictat, când trăirea este «coaptă»”.
Și în compozițiile cu tematică florală, sub haina metaforei sau a simbolului, vom descoperi exprimată o întreagă gamă de sentimente, trăiri și stări sufletești. Chiar titlurile tablourilor sunt un indiciu în acest sens: „Dor de tine”, „Îndrăgostit”, „Fericire”, „Focul care nu arde” , „Amintiri din copilărie”, „Bun venit acasă!”, „Haine de nuntă”, „Miracol sufletesc”, „Întoarcerea acasă”, „Cântec floral”, „Floare ruptă din soare”, „Focul liniștit al dragostei”, „Fericirea vine colorată” etc. „În pictura mea, spune artistul, florile sunt tratate ca niște valori, sunt personificate și transmit o anumită stare sufletească. Culorile sunt foarte puternice pentru că aduc ceva din roșul solului australian, din spațiile imense specifice continentului invadat de soarele de la antipozi, de căldura tropicală”. Mai remarcăm în compozițiile florale ale pictorului o anumită decorativitate, claritatea și precizia formelor, tendința pentru stilizare, pentru supradimensionarea corolelor și tijelor, utilizarea culorilor în starea lor pură. Admirându-le așezate în recipiente, populând câmpul, grădinile sau parcurile, putem spune că pictorul realizează adevărate portrete psihologice ale acestora, le conferă personalitate, astfel că frumusețea, gingășia și prospețimea lor încântă retina, înnobilează sufletele și fac să vibreze cele mai ascunse coarde ale sensibilității.
Act de cultură major, expoziția personală a lui Neluș Oană este un prețios dar estival oferit gălățenilor și un foarte bun prilej pentru a-i cunoaște rodul recent al muncii sale artistice, să înțelegem că acolo în Australia este un neobosit ambasador al culturii românești, care face cinste României și meleagurilor natale, că titlul de „Cetățean de Onoare al Municipiului Galați”, acordat anul trecut de Consiliul Local și Primărie, nu a fost întâmplător.
