Radu Paraschivescu mă trimite cu gândul la acel tip uman care s-a născut în saloanele literare ale Parisului lui Richelieu și Ludovic al XIV-lea: l’homme d’esprit. Odată apărut într-o epocă sau alta, orice personaj iese din contextul istoric care i-a dat naștere și intră în tipologie: e reduplicat ca marcă a personalității, și nu ca ritual al epocii. Ceea ce-nseamnă că pe Radu Paraschivescu, homme d’esprit fiind, nu trebuie să ni-l imaginăm cu perucă pudrată, știind să danseze, ca la Versailles în secolul al XVII-lea, menuet, gavotă sau bourrée; nici plimbându-se, înconjurat de un stol de «doamne crocante» (patentul sintagmei e al lui Andrei Pleșu) purtând robes à la française cu pliuri Watteau prin grădinile Palatului create de arhitectul André Le Nôtre.
Firesc e să-l luăm din epoca lui: uitându-se la o finală de fotbal, vorbind la Vorbitornicii, traducând peste o sută de cărți din literatura engleză, scriind bestsellere și mutându-se în Principatul Cotroceni, lângă Grădina Botanică, spre bucuria mea de a-l avea vecin. Altfel spus, Radu Paraschivescu este un homme d’esprit al zilelor noastre. Ceea ce nu-l împiedică să aibă toate trăsăturile de personalitate ale lui, să zicem, de La Bruyère, de La Rochefoucauld, Molière, de Bussy-Rabutin sau, de ce nu?, ale unor faimoase 𝘧𝘦𝘮𝘮𝘦𝘴 𝘥’𝘦𝘴𝘱𝘳𝘪𝘵: Madame de Sévigné, sau Madame de Maintenon.
Care sunt acestea? Iată: inteligența, desigur, spiritul alert, rafinat și subtil, cultura, mișcarea suplă între registrele limbii, împletirea logicii discursului cu tonul catifelat și cu o gesticulație adecvată (urmăriți-i, când vorbește, felul în care ritmul rostirii este susținut de locvacitatea secundă a mâinii drepte), ironia fină, recuzita inepuizabilă a umorului lipsit de orice urmă de vulgaritate (de ce oare nu s-a găsit nici un editor să publice o colecție a calambururilor sale?), trecerea lină de la ceasul glumei la cel al seriozității obținute nu prin patetism, ci prin formularea lipsită de ambiguități a măgăriilor în mijlocul cărora trăim.
Și să mai punem, în talgerul care-i cântărește splendoarea, acea mirodenie rară, și atât de greu de găsit în rețeta excelenței conștiente de ea, care e lipsa de trufie.
Iată un om pe care orice societate și l-ar dori și de care, printr-un noroc greu de explicat, românii au astăzi parte. Grație lui, relațiile dintre noi, oamenii, ating acel nivel care ne permite să vorbim de o conviețuire civilizată.
La cei 65 de ani pe care-i împlinești astăzi, dă-mi voie, Radu dragă, să-ți mulțumesc că ne-ai făcut existența mai frumoasă.
16 - august - 2025
