Coiful de aur de la Coțofenești… furat ieri noapte dintr-un muzeu din Olanda căruia România i-l împrumutase temporar. Superb obiect!… De un secol de când a fost găsit prin dealurile din Prahova ni s-a spus că e coif “dacic”. Dacă nu va mai fi găsit, pierderea este inestimabilă, însă va fi ocazia de a ne pune din nou întrebări în legătură cu automatismul ideologic care a făcut ca un asemenea artefact de natură vizibil scitică, cu iconografie inspirată din arta stepelor dintre Marea Neagră și Caspica, să fie numit “dacic”, sau, și mai absurd, “daco-get”. Dacă e datat din secolul IV ante Christum, asta înseamnă cu o jumătate de mileniu (!) înainte de Traian și Decebal. Orice lingvist și orice istoric serios ar ști că nimic nu ne permite să spunem că o populație din câmpia Bărăganului ar fi identică cu cea de peste munți, din Ardeal, 500 de ani mai târziu. Este un coif de factură scitică descoperit într-o zonă de tranzit cum a fost întotdeauna cea a Bărăganului și a platourilor Moldovei, unde începe stepa care de la Nistru se întinde până în Urali. Doar prin supușenie indusă de școală și de ideologia represivă a “continuității” ne încăpățânăm, orbește, să-i spunem “coiful dacic”.