Suntem forme fragile, ca niște făpturi vorbitoare desenate pe vase de lut, ori turnate în ele și expuse în aer liber, unde vin în vizită elefanți eleganți, educați în spiritul balerin al codului cu maniere de cioburi și lacrimi, rinoceri cu Academia în corn, iubitori de frumos până la epuizare, crocodili visători cu bodyguarzi – miei, hipopotami și șacali oratori în cizme și alți, mulți alți absolvenți ai Junglei, carnivori din eroare frenetică, erbivori din indiferență trupească și omnivori întru lauda artei.
Doamne, cum își mai bagă botul prin ființa noastră greșiții, adulmecând pradă inefabilă!…
Iar noi?, noi, epigonii?…, VREME TRECE, VREME VINE, A FOST ODATĂ CA-N POVEȘTI, A FOST CA NICIODATĂ, LACUL CODRILOR ALBASTRU NUFERI GALBENI ÎL ÎNCARCĂ, PE UN DEAL RĂSARE LUNA CA O VATRĂ DE JĂRATIC, CODRULE, CODRUȚULE, CE MAI FACI, DRĂGUȚULE?, SARA PE DEAL BUCIUMUL SUNĂ CU JALE, LA STEAUA CARE A RĂSĂRIT E O CALE ATÂT DE LUNGĂ, O MAMĂ, DULCE MAMĂ, DIN NEGURA DE VREMI, FIIND BĂIET PĂDURI CUTREIERAM, NU CREDEAM SĂ ÎNVĂȚ A MURI VREODATĂ, PURURI TÂNĂR ÎNFĂȘURAT ÎN MANTA-MI, OCHII MI-I NĂLȚAM VISĂTOR LA STEAUA, CE-ȚI DORESC EU ȚIE, DULCE ROMÂNIE…
Am zice că, dintotdeauna și mereu, în fața lui Dumnezeu, EMINESCU ESTE POPORUL ROMÂN ȘI POEZIA FIINȚEI SALE.
Din toate aceste motive, sunt de părere că EMINESCU SE CUVINE A FI SANCTIFICAT!
15 - iunie - 2023
