Poate una dintre cele mai lucide analize a situaţiei geo-stategice şi politice actuale.
Dan Pavel:
„Am senzaţia că e un moment de cotitură în istorie. Cumva SUA au reuşit să ardă toate podurile prieteniei. După sancţiunile impuse Rusiei, au prăbuşit Europa. Ca să o împace au promis că rezolvă ei cu petrolul şi resursele. Apoi s-au răzgândit. S-au dus la cerşit petrol în Venezuela. Aceasta a suferit enorm datorită anilor de blocadă economică şi a sancţiunilor fără precedent impuse de SUA. În toţi anii ăştia, singura susţinere economică a venit de la Iran şi Rusia. Venezuela a respins oferta şi a semnat un nou plan de cooperare cu Rusia şi Belarus. Un semn de loialitate faţă de vechii parteneri. O delegaţie americană a plecat la negocieri şi cu Iranul, zilele trecute. Aveau de discutat planul nuclear şi resursele energetice. În semn de respect, armata iraniană a lansat o salvă de 12 rachete asupra unei baze americane din Erbil, Irak-Kurdistan. A fost o palmă urâtă. Se pare că n-au nevoie de niciun târg nuclear cu americanii pentru că au Rusia şi China ca sprijin.
Pentru cei care nu trec dincolo de ştirile social media, Kazahstanul trece şi el printr-un început de revoluţie portocalie. Discuţiile cu SUA au fost blocate complet şi mai multe ONG-uri au fost expulzate. După ani de tumult politic şi demisia ”democratului” Nazarbayev, liberalizarea preţurilor la energie a adus populaţia la sapă de lemn. Nivelul de trai al kazahilor s-a deteriorat atât de grav încât ţara se confruntă de luni de zile cu proteste masive şi grupări violente. 160 de persoane au murit la proteste. Tokayev a promis plafonări de preţuri şi a cerut sprijinul Rusiei pentru a domoli spiritele. Contractele locale pe fosili sunt în curs de renegociere. Sună teribil de cunoscut…
China, Brazilia, India, Siria şi Pakistanul s-au poziţionat ferm împotriva SUA. Atât în privinţa sancţiunilor, cât şi în cadrul şedinţei ONU pe tema laboratoarelor americane de pe teritoriul Ucrainei. China a avertizat că orice presupus atac chimic sau biologic va fi privit cu ”mare suspiciune” de către Beijing. Semn că vrea să preîntâmpine o posibilă operaţiune ”steag fals” pe teritoriul Ucrainei. India pare insultată, probabil din alte motive. Tot China a crescut amploarea exerciţiilor şi agresivitatea posturii militare din zona Taiwanului, Japoniei şi a Coreei de Sud. De asemenea pare să fi crescut nivelul de cooperare logistică şi militară cu Rusia. E o mişcare tactică de susţinere având în vedere că Rusia nu poate lupta pe trei sau, potenţial, patru fronturi (Ucraina, Siria, Georgia 2 şi Kazahstan).
Arabia Saudită a declarat că ia în considerare acceptarea yuanului pentru achiziţia de petrol. E şantaj. Dacă saudiţii acceptă yuanul, dolarul pierde statutul de monedă de referinţă şi economia americană aterizează cu fruntea în pământ. Suedia şi Finlanda au refuzat oferta de aderare la NATO, după dezbateri bilaterale. Au decis că vor forma un parteneriat strategic defensiv, fără implicarea altora. Japonia a anunţat o creştere record a bugetului de apărare pentru 2022, la 54 de miliarde de dolari. Germania a anunţat o creştere a bugetului de apărare cu 100 de miliarde de euro după începerea războiului din Ucraina. Suferă economic cumplit de pe urma ruperii relaţiilor cu Rusia şi, cu toate astea, aruncă cu banii taman acum? Ceva s-a schimbat în relaţia SUA-Germania.
Ungaria şi Polonia dau semne că s-au săturat. Ungaria a decis că nu opreşte relaţiile cu Rusia şi nici importul de energie, în ciuda presiunii politice. Polonia a fost pusă într-o postură teribil de neplăcută când a fost presată de NATO să trimită avioane de vânătoare în Ucraina, dar să şi le asume fără să implice SUA. Bineînţeles că Polonia a refuzat să le trimită direct şi s-a oferit să le trimită în Germania pentru a fi pasate către Ucraina de către oficialii Statelor Unite. SUA a refuzat ulterior susţinând că nu vrea să amplifice tensiunile cu Rusia. E doar una din multe cacialmale jucate prost în ultima vreme la Casa Albă.
Am sentimentul că Statele Unite ajung încet la capătul credibilităţii. Eşecul din Irak, primăvara arabă, distrugerea Libiei, dezastrul retragerii din Afganistan şi tragedia din Ucraina au sabotat încrederea aliaţilor în capacităţile sau intenţiile de apărare ale Statelor Unite. Multe naţiuni dau semne că au ajuns la capătul răbdării şi vor să schimbe paradigma. Altele devin mai tupeiste ca niciodată. În ultimă instanţă SUA nu are nicio victorie decisivă la activ. Toate regiunile în care este implicată sunt răni încă deschise: Irak, Pakistan, Kurdistan, Siria, Libia, Yemen, Somalia, Etiopia, Uganda, Sudan, Bolivia, Haiti etcetera. 30 de ani de conflicte care pun sare la rădăcina tuturor relaţiilor. Sună foarte trist, dar marele imperiu dă semne că apune. Se adună şacalii la miros de sânge.”
