Peisajul primordial, cu păduri nesfârșite de lenga, ñirre și coihue este ca de la începuturile facerii pământului. Copacii s-au semețit până la jumătatea piramidelor albe ale munților, apoi s-au opintit în gheața albastră și au uitat să mai urce. Apele lacului glaciar sunt neclintite.
Aerul a înlemnit, aici vântul n-a bătut niciodată. Condorii au înghețat în zbor, cârâitul gâștelor australe a amuțit, păstrăvii au adormit duși pe fundul lacului, castorii au încetat să mai iasă din casele lor acvatice, păscutul guanacilor și mursecatul pumelor s-au destrămat într-o amintire cețoasă.
Nici țipenie pe întinderi nesfârșite, de zile și nopți de mers pe jos. Din Ushuaia până în Tolhuin, pe țărmul estic al Lacului Fagnano, nicio casă de om, doar mlaștini și păduri ruinate cândva de castori. Din pasul Garibaldi am surprins tăcerea de mormânt a Țării de Foc.
Atunci m-a înfiorat gândul că ”Darea de seamă despre orbi”, cel mai dens capitol al romanului ”Despre eroi și morminte” al lui Ernesto Sábato este un déjà vue al unei lumi căzute pradă conspirației tăcute a orbilor.
Pentru Fernando Vidal Olmos, eroul lui Sábato, lumea a încetat să mai fie condusă de Dumnezeu, și a fost luată în stăpânire de o sectă secretă a nevăzătorilor. În viziunea lui paranoică, orbii sunt ființe malefice care controlează destinul omenirii din subteranele orașului Buenos Aires.
Fernando îi urmărește pe orbi prin tuneluri surde, canalizări insalubre și subsoluri mucede. Coborârea lui în infern este o metaforă pentru explorarea celor mai întunecate și iraționale zone ale psihicului uman.
Peste 20 de ani, destinul de scriitor al lui Sábato se va împleti cu cel de activist civic, când va conduce CONADEP – Comisa națională pentru dispariția persoanelor – și va redacta raportul ”Nunca Más” – Niciodată mai mult -, despre miile de dispăruți din timpul dictaturii militare a generalului Jorge Rafael Videla.
Criticii literari au surprins în ”Raportul Sábato”, ironia tragică a destinului unui scriitor, care și-a imaginat cu 20 de ani înainte o dare de seamă despre un rău absolut, ascuns în canalizările orașului, care a ajuns să coordoneze raportul despre răul real, mult mai atroce, ascuns în centrele clandestine de detenție.
Atât în romanul ”Despre eroi și morminte”, cât și în activitatea sa civică, Sábato a fost obsedat de credința că sub suprafața civilizată a societății se ascunde un univers subteran al terorii. Dacă în roman, universul era unul metafizic și paranoic, în cazul dictaturii el a devenit o realitate politică documentată prin mărturii despre tortură și răpiri.
Junta generalului Varela, care a condus Argentina din 1976 până în 1983, după pierderea războiului Malvinelor cu Regatul Unit, a fost marcată de represiune brutală, tortură, răpiri și dispariția a 30.000 de persoane. Activiști politici și sindicali, studenți sau jurnaliști bănuiți de activități de stânga au fost torturați în centre clandestine de detenție, și aruncați de vii în ocean din avioane.
Raportul Sábato a confirmat oficial dispariția a 8.961 de persoane, oferind familiilor victimelor prima recunoaștere statală a unei tragedii de proporții istorice. Pactul faustic făcut de regimul Carlos Menem cu actorii secundari ai represiunii va fi denunțat după anii 2000, și procesele de condamnare a vinovaților vor fi reluate. Principalii autori ai represiunii vor fi condamnați la închisoare pe viață.
În 2016, în Ushuaia, Țara de Foc, a fost inaugurată Plaza de la Memoria, Verdad y Justicia, care adăpostește o pictură murală de mari dimensiuni dedicată loviturii de stat din 1976. Pe caldarâm au fost fixate plăci de bronz inscripționate cu numele dispăruților din regiunea Țara de Foc, Gustavo Alejandro Cabezas, Juan Carlos Mora și Silvia Amanda González.
Pe 24 martie este comemorată Ziua națională a memoriei pentru adevăr și justiție. Arhiva memoriei de la capătul lumii – El registro de la memoria en el fin del mundo – este o inițiativă locală care documentează istoriile victimelor represiunii din Țara de Foc, indiferent dacă au dispărut pe insulă sau în alte puncte ale țării.
În orașul Tolhuin, de pe țărmul estic al tăcutului lac Fagnano, a fost inaugurat un al doilea spațiu al memoriei în 2022, simbolizat prin trei piloni care reprezintă Memoria, Adevărul și Justiția. Investigațiile lui Sábato au fost sprijinite de echipa EAAF, creată în 1984, care va folosi în premieră metodele antropologiei, pentru a identifica persoanele dispărute în timpul unei dictaturi.
Marius Oprea, fondatorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România se va inspira din modelul argentinian și va aplica în România metodele arheologiei și antropologiei judiciare, pentru a căuta rămășițele partizanilor anticomuniști executați de Securitate.
Marius Oprea a intrat în contact cu echipa de antropologi argentinieni, care au oferit consultanță în tehnici de identificare prin teste ADN și analiză osteologică. Așa cum Sábato a coordonat raportul ”Nunca Más” în Argentina, Marius Oprea a fost motorul din spatele demersului statului român, de a documenta oficial dimensiunea crimelor comunismului, ambele procese bazându-se pe probele fizice furnizate de antropologie.
–––
Pictura murală din Plaza de la Memoria, Verdad y Justicia, Ushuaia, Țara de Foc, Argentina
14 - mai - 2026
