Am încercat în fel și chip să înțeleg resorturile care l-au făcut pe Victor Ponta să-și detoneze campania electorală prin mărturisirea rolului său în gestionarea inundațiilor din 2014. Atât în 2006, în calitate de prefect de Galați cât și în 2011, în calitate de secretar de stat coordonator al IGSU, am gestionat inundații pe Dunăre. Trebuie știut că viiturile pe Dunăre nu sunt rapide și neașteptate ca pe unele râuri interioare. Nivelul Dunării și evoluția sa se știe cu peste 10 zile înainte, datorită monitorizării sale constante. Cei de la Apele Române m-au informat că atenuarea viiturilor nu se poate realiza prin barajele de la Porțile de Fier pentru că lacurile de acumulare au o capacitate redusă raportat la debitul Dunării, în special în perioadele de „ape mari”, când debitul poate depăși 15000mc/s. Singura soluție este inundarea controlată a unor poldere, stabilite anterior. Și exact așa s-a procedat în cele două evenimente amintite. Ideea că poți scădea nivelul apelor în Belgrad evacuând apa din lacurile de la Porțile de Fier e absurdă.
Un motiv în plus să te întrebi ce l-a apucat pe Ponta să se laude cu o enormitate tehnică, capabilă de a fi interpretată ca o lipsă culpabilă de patriotism.
Desigur e o vorbă care spune că dacă Dumnezeu vrea să te piardă mai întâi îți ia mințile. Așa e, dar nu cred că Ponta chiar și-a pierdut mințile așa că am încercat o altă abordare.
Hai să vedem cui îi folosește trăznaia lui Ponta?
După cum se vede deja în sondaje principalul beneficiar e Crin Antonescu și prin ricoșeu Marcel Ciolacu. Asta îmi sugerează o ipoteză de care mă sperii chiar să o enunț.
Așadar spovedania lui Ponta ar fi un scenariu gândit în laboratoarele PSD. Recunosc că e greu de crezut dar în politică sunt foarte puține lucruri de necrezut.
17 - aprilie - 2025
