logoImpact EST nr. 850 - 28.11.2020
logo

logo

maxi taxi 080929Toată chestia asta cu maxi-taxiurile în grevă ne va costa. Pe toate părţile. Întâi prin aglomeraţia din autobuzele Primăriei, SH-urile pline şi rare şi-n zilele normale, darămite acum…

Apoi ne vor costa orele suplimentare-liberele şoferilor, fiindcă, la ce personal şi parc auto are Transurbul, e clar că acum se merge cu motoarele turate la maxim, peste limitele de disponibilitate tehnică şi de personal. Dar vine şi nota de plată…Pe de altă parte, “greva operatorilor din transportul privat”, cum sincer titra un cotidian, ne va costa prelungirea licenţelor acestora. Poate nu cu alţi cinci ani, dar, cu siguranţă, mult peste data de 9 mai a.c.

Pentru că, hai să fim serioşi: a cui este greva asta? A bieţilor şoferi de maxi-taxi, mulţi dintre ei abia târâindu-şi zilele de la un salariu minim pe economie la altul? Sau a firmelor care operează microbuzele? Ce, greva de la Transurb vreţi să spuneţi că a fost a şoferilor? Le-a crescut subvenţia în companie, dar lor salariile? Sau le-a înnoit maşinile?…

Praful în ochi din spatele roţilor de microbuz

Maxim vineri, ca să ne luăm o marjă generoasă, maxi-taxiurile vor fi înapoi pe trasee. Și nu pentru cât a mai rămas până pe 9 mai, când expiră licenţele. Ci pentru mult mai mult timp. Din mai multe motive. Și niciunul nu ţine de (dis)confortul cetăţenilor. Ci, pur şi simplu, de bani.

Gândiţi-vă că sunt zone pe unde nu trece autobuzul, supermarketuri care au dat bani grei ca să le vină clienţii la uşă. Sunt staţii de combustibil care trăiau bine tare din motorina vândută caşcarabetelor….Dar, mai ales, sunt câţiva oameni care manevrează acest serviciu de transport în comun de la înălţimea unor milioane de euro cu două cifre, multe greu de contabilizat în spatele biletelor nedate, şlapilor şi treningurilor sărăcăcioase de la volane sau microbuzelor de cărat cartofi, cu aer condiţionat doar la şofer…

Să ne amintim doar că, înainte, erau una, două, trei, hai cinci maşini la un proprietar. Fie el şofer sau ascuns îndărătul vreunui post important, cei care doreau să capteze atenţiile transportarilor privaţi trebuiau să umble în zeci de locuri, unele intangibile de la înălţimea poziţiei; înţelegeţi voi… Nu e mai simplu să ai doar câţiva operatori, un fel de pâlnii sigure şi bine-ştiute în care se strâng toţi banii rulaţi?…Şi atunci au apărut noile licenţe, pe cinci ani, date doar celor care au luat câte două trasee odată, deci din start aproape 20 de maşini. Şi toate noi. Toate cu minim 16 locuri. Şi cu aer-condiţionat etc.

Şi iată întrebări, pentru cei cu memoria bună, logica intactă şi ochii neînceţoşaţi de praful roţilor de microbuz: Ce firme aveau cash-ul necesar, când criza era deja în toi, să plătească avansuri de 5.000 de euro bucata la câteva zeci de maşini? Cine avea ceva de vânzare la momentul respectiv, de exemplu vechile microbuze? Câte din microbuze erau cu adevărat conforme caietului de sarcini, adică nu microbuze de marfă modificate? Câte au aer condiţionat şi căldură în toată caroseria, scaune originale, uşi automate? Cum au devenit mulţi şoferi, peste noapte, din mici întreprinzători – cu câte una, două sau chiar trei maşini fiecare şi cu angajaţi – salariaţi de mizerie? Ce li s-a promis sau ce i-a constrâns?

Când expiră leasingurile, deci de când marja de profit a proprietarilor actualelor maşini creşte vertiginos şi cine sunt, de fapt, proprietarii? Cine a plătit, de fapt, avansurile şi leasingurile la maşini? Cât au salariile din acte „ditamai” şoferii de categoria D (transport în comun) şi câte ore lucrează în fapt, pe ce venituri reale? Câte ore lucrează lunar un şofer pe traseu, nu în acte?

Cine sunt unii dintre operatori, ce legături au ei cu administraţia locală, cu transportul de stat etc.? Care este rulajul real, dincolo de biletele efectiv rupte?

Hora politichiei gălăţene peste indispensabilele microbuze

Dacă este să ne luăm numai după ce se vede, fie la putere, fie în opoziţie, este şi în greva operatorilor de caşcarabete un motiv de continuare a frăţiei politice.

Ca să nu fim acuzaţi că le spunem oamenilor ce să gândească, vă lăsăm să vă daţi singuri răspunsul la o întrebare. E drept, retorică. Cum faci când ai un sistem de transport public ineficient, în ciuda subvenţiilor fără număr băgate în el? Nu ar fi bine ca oamenii să nu-şi mai bată capul cerând să cadă capete şi să poată apela, măcar de lehamite, la o alternativă cu acelaşi preţ al biletului? Şi, bineînţeles, să ai şi controlul asupra a ceea ce rulează în teren, dincolo de acte…

De partea cealaltă parte, constatăm că fostul viceprimar s-a sucit. El a fost cel care a pregătit licitaţia din 2009. Mereu, pe faţă,  Nicuşor Ciumacenco s-a declarat susţinător al preluării în totalitate a transportulului în comun de către Transurb. Acum, fostul pesedist, o vreme independent, ex-pedelistul recent naţional liberal crede acum că trebuie găsite “soluţiile legale de a se prelungi aceste licenţe de transport pe o perioadă de maxim doi ani”. I-o fi reamintit cineva (despre) momentul când a organizat licitaţia?…

Oricum, până vor dori să afle răspunsuri la (bi)necunoscutele de mai sus, gălăţenii rămân să fie minţiţi sistematic de autorităţi şi instituţii de control, de patroni şmecheri şi angajaţi naivi, resemnaţi, profitori sau toate la un loc. Dar şi de ne/dezinformaţi/-ori care pretind că le vor binele, acelaşi „bine” de 25 de ani încoace, de când Galaţiul merge precum racii din Dunăre, câţi n-au emigrat şi ăia.

Mihai Angheluţă jr (www.madeingalati.ro) 8 - mai - 2015

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Lungul drum al Româ

Mulţi români uită că aderarea în 2007 la Uniunea Europeană ...

Ambasadorul SUA la B

Un colaborator din SUA al Impact-est, gălăţean get-beget la origine, ...

Situaţia sectorului

Ministrul Adrian Oroş a participat la şedinţa de lucru organizată ...