Cadorisindu-mă mama natură cu o răceală combinată cu gripă şi tuse seacă, însoţite de un curent rebel, îmi umflase partea dreaptă a corpului (ureche, mandibulă etc.) am fost îndrumat de medicul de familie către secţia O.R.L. din policlinica spitalului judeţean, de care Sfântul Andrei sigur habar nu are.
Auzisem despre situaţiile total incompatibile cu ceea ce presupune o instituţie obligată să se ocupe de sănătatea oamenilor, dar ce-am văzut aici depăşeşte cu mult imaginaţia. În primul rând, până să ajungi la medicul „x” ţi se cer un buzunar de documente. Şi anume: bon de ordine de la fişier, bilet de trimitere, bilet de externare (după caz), card de sănătate sau adeverinţă înlocuitoare, buletin sau carte de identitate, adeverinţă de salariat, cupon de pensie, adeverinţă de şomer, elev etc., adeverinţă vizată de C.A.S. şi, Doamne fereşte, ce le-o mai putea trece prin minte.
Dacă credeţi că sunt importante amănuntele atunci citiţi:
aveam bonul nr. 3. Pe cel cu numărul doi îl aveau doi bătrâni, soţ şi soţie.
Pe preafericitul cu bonul nr. 1 nu l-am prins. Norocosul intrase.
După cam o oră de aşteptat pe hol, perioadă în care au fost invitaţi tot felul de indivizi fără bon de ordine, doamna doctor Carmen Pandelea a plecat, lăsându-ne umili şi umiliţi, fără speranţă. Plimbarea domniei sale a durat cam tot vreo oră, timp în care, atât cei cu bon, cât şi cei fără înjurau tăcuţi pe limba lor proprie şi personală.
Pe când toată lumea se gândea că ar fi fost necesar ca la etajul respectiv să existe şi un cabinet psihiatric, iacă, apare şi doamna doctor Pandelea.
Personal, sunt aproape convins ca în locul medicilor hiperşcoliţi să apelez la vracii din triburile de pe Amazon. Aceştia nu fac nici grevă, nu vor nici măriri de salarii. Şi nici a şpăgi.
P.S. Din fericire mai există şi medici corecţi şi buni profesionişti, dar fiind amestecaţi, e greu să-i descoperi.
