Marius Stan n-are ce face la serviciu. El iese duminica cu ultima (?) familie la Door’S, terasa aia din coasta Olimpos, care muşcă din vizibilitatea parcului „Eminescu”, la o ţuicominciună cu marele mic Adetin Picu, atârnător de Cantina Săracilor unde, prin şunca furată din fasolea săracilor, se mănâncă cele mai mari friptane din Republicuţă. După acest schimb de impresiuni uneperiste, ca de la vice naţional, la preş municipal care este Picu, Marius traversează parcul murdar şi pustiu şi face baie de mulţime de bănci cărora le dă bună ziua!
Întristat şi izolat în asemenea hal, părăsit de prieteni şi de duşmani, nu şi de adversari, zic io, Mariusică s-a fost ales PREŞEDINTE AL CLUBULUI MĂRII NEGRE. Şi după ce a manglit fosta Casă a Pionerilor de vizavi de Teatrul Dramatic (unde ar putea fi sediul şi locul de repetiţii pentru actorii Teatrului de Păpuşi „Gulliver”), pentru a o face, eventual, sediul unepereului său şi al lui Chebac, a pus burghiul şi pe Policlinica cu Plată, singurul loc unde taxa legală suplineşte şi şpaga, pe care vrea să o desfiinţeze. Clădirea este superbă, de patrimoniu, şi suficient de spaţioasă pentru a găzdui o instituţie de mărime medie, cu circa 30-40 de funcţionari. Dar nu, preşedintele Clubului Mării Negre, M. Stan, se pare că-l va călări pe primarul Galaţiului, M. Stan, şi va popula această superbă clădire cu ceva gagici, neamuri de obedienţi, numai buni să frece menta de baltă, într-u lăţimea şi lungimea Mării Negre şi a Dunării, prin Consiliul Oraşelor şi Regiunilor Dunărene.
Bune şi jocurile de glezne, călcatul apei în loc de strategii şi aflatul în treabă ca imagine, dar când eşti primarul unui oraş viu, nu al unui FOST ORAŞ, cum a devenit Galaţiul.
