A fost despre idei de proiecte, despre bucurie, dar și despre tristețea celor care nu au înțeles că o victorie nu stă întotdeauna în imperativul podiumului. În orice competiție, precum în orice lume, există, temporar, învingători și învinși.
Am avut onoarea de a juriza business-planurile echipelor calificate în faza finală, care își doresc să răzbată prin tenacitate, muncă, implicare, nebunie, sensibilitate, dorință de validare, tristețe intrinsecă, adesea introversie… care încearcă, în ciuda vremurilor și ostilităților recurente, să își depășească condiția socială sau materială, fie că este vorba de una deja excepțională sau de o schimbare totală de paradigmă.
A fost o zi grea, din perspectiva necesității departajării… acești tineri de 16-17 ani sunt nevoiți să se raporteze la valori adesea incerte, la stimuli și poate la frustrările sociale recurente….la instabilitate, tendințe.
Unii au parte de dascăli cu minte adâncă, alții mi-au părut nevoiți să încerce autodidactismul și… știți ce? Chiar le iese!
Cert este că acești copii sunt vocea care ar trebui să facă liniște în rândul decidenților în privința sorții lor. Dincolo de zgomotul zilnic, de știrile veșnic incandescente, ei continuă să își arate puterea… și frumusețea, creativitatea și dorința de libertate prin muncă, prin reușită.
Și sunt copiii noștri! Să-i respectăm!
Felicitari!
21 - mai - 2026
