Categorie : Nevoia de oxigen
Mai jos, un text despre bătrânețe… „Bătrânețe Aș fi putut spune: Îmbătrânirea e dezolantă, e insuportabilă. E dureroasă, oribilă, e deprimantă, mortală. Dar am preferat „enervantă”. Pentru că este un adjectiv vioi, care nu te pune pe gânduri. Îmbătrânirea e enervantă pentru că nu știm când a început și cu atât mai puțin când se va termina. Nu, nu e adevărat că îmbătrânim de la naștere. Am fost mult timp atât de proaspeți, atât de tineri, atât de atrăgători. Eram […]
La data de 16 mai 2024 se împlinesc 132 de ani de la trecerea în veşnicie a Episcopului Melchisedec Ştefănescu, cel care a ctitorit Eparhia Dunării de Jos şi a venit la cârma acestei eparhii în anul 1864, mai întâi ca locţiilor, apoi ca episcop titular. În acest context, în Arhiepiscopia Dunării de Jos sunt organizate în aceste zile manifestări comemorative dedicate ilustrului şi învăţatului ierarh, Melchisedec Ştefănescu. Astăzi, 15 mai, în cadrul conferinţei găzduită de Facultatea de Istorie, Filosofie […]
LUCRARE SCRISĂ Dinu are o idee și o spune chiar când voiam să le anunț subiectele: – Ar trebui să ne dați ca subiect la teză să alcătuim o compunere, dom’ profesor! Că vorbeam noi, așa, la liber, aproape că facem degeaba compunere!… La literatură scriem rezumate, caracterizăm personaje, discutăm despre mijloacele artistice…, la gramatică facem analiză, dă-i cu părțile de vorbire, cum devin ele părți de propoziție, hai cu declinări, conjugări, grade de comparație, pa și n-am cuvinte. Dar […]
”Toată lumea e de acord că dacii se aflau pe pământul nostru cu cel puțin o mie de ani înainte de Christos; și cu toate acestea am fost singurul popor european căruia i s-a contestat dreptul de a stăpâni țara pe care au locuit-o moșii și strămoșii lui. Istoria neamului românesc n-a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă hemoragie. Ne-am alcătuit într-un uragan și am crescut între vifore. Popor de frontieră, luptam și muream pentru toți. Muream, mai ales, plătind […]
În zilele următoare crucificării sale, Iisus înviat, aşa cum de multe ori spusese că se va întâmpla, apare apropiaţilor săi, a căror surprindere uluită şi neîncredere mirată arată cât de puţin fusese înţeles sensul existenţei sale întrupate. Ulterior, bucuria şi exaltarea lor scuză numai parţial uitarea învăţăturii ce primiseră în anii lucrării Sale şi de aceea îi dojeneşte cu blândeţe, le reaminteşte cuvintele rostite şi li se adresează testamentar pentru vremurile ce aveau să vină. Fiecare epifanie (termen grecesc – […]
1. Europa Liberă: Care a fost contextul în care ați fost invitat să slujiți la una dintre bisericile Kremlinului? Alături de cine ați slujit și ce episcop v-a invitat? Ciprian Mega: Vă voi spune, de la început, ceea ce i-am spus și domnului care ne-a abordat, serile trecute, în numele SIE, adresându-mi somația de a părăsi de urgență teritoriul Federației Ruse: Eu sunt om liber și nu-mi va impune nimeni ce să fac, nici cum să-mi iubesc țara. Am slujit […]
În logica înţelegerii sale, lui Pilat îi este indiferentă acuzaţia că lisus este regele unei împărăţii „care nu este din lumea aceasta” – într-un astfel de caz l-ar pedepsi oarecum -, el are nevoie de o simplă negaţie din partea învinuitului că nu este regele iudeilor, pentru că, altfel, conotaţiile politice vizează crima de lez-majestate, singura care îl obligă să facă pe voia duşmanilor Mântuitorului. Dialogul se desfăşoară în planuri diferite, în sensul exprimării sale cu atributele eternităţii, lisus răspunde: […]
Gheorghe Petraşcu, de la moartea căruia se împlinesc în această primăvară 75 de ani, este nu numai unul dintre cei mai mari artişti pe care i-au dat meleagurile binecuvântate ale judeţului Galaţi, ci unul dintre cei mai importanţi pictori români a cărui valoare a fost recunoscută pe plan internaţional încă din timpul vieţii sale. El este creatorul unei opere robuste, profund originale, durabile, care prin ineditul exprimării l-a singularizat pe artist în contextul picturii româneşti din prima jumătate a secolului […]
Ultima lansare din România cu participarea lui Cezar Ivănescu, 7 martie 2008, la Suceava, în cadrul proiectului meu francofilofon ediția 2008 Primăvara Poetilor – Le Printemps des Poetes en Bucovine, lansarea unor cărți de Maria Elena Cușnir. Au mai participat Acad. Mihai Cimpoi, Sabina Fînaru, eu fiind amfitrion . Voi posta și filmul, mai târziu. În acea înregistrare sunt confesiunile cu limbă de moarte ale lui Cezar Ivănescu, dar și declarația lui către asistență, prin care cu premoniție spunea că […]
ÎNDREPTĂRILE. PRIVIŢI LA PĂSĂRI, PRIVIŢI LA CRINI!… „Eu zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte, şi celui care bate i se va deschide.”1 „Priviţi la păsările cerului că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte…” „Şi cine dintre voi, îngrijindu‑se, poate să adauge staturii sale un cot?…”2 PRIVIŢI LA CRINI […]
Un album fotografic care documenteaza vernisajul unei expozitii de arta inedite si specializate (1): gravură “ ANOTIMPURI NOUĂ” Casa Artelor 12 aprilie 2024 Din patru anotimpuri s-au facut noua caci este voorba de tinerele artiste, noua la numar, de la grupul de gravura al Liceului „Dimitrie Cuclin” din Galati, clasa a XI-a. Numele entuziastelor artiste: Andra Teodora Artene Sara Ioana Cărăuşu Naomi Carolina Costea Daria Cristina Curleancă Bianca Andreea Filiuţă Ana Maria Ichim Livia Georgiana Ivanov Elena Alexandra Petrache Amalia […]
Definit ca „limbaj convenţional folosit mai ales de vagabonzi, răufăcători, pentru a nu fi înţeleşi de restul societăţii”, argoul (fr. argot) este un limbaj de tip neconvenţional, ce apelează la un reper lingvistic formal, căruia îi spulberă sensurile – aceasta pentru că impune o metaforizare instabilă de la un loc la altul, de la vorbitori la vorbitori. În măsura în care este definit ca aspect al limbii vii, argoul există – exclusiv! – sub forma variantelor. Unele dintre ele au […]
– Așadar, prieteni, v-am informat cu privire la gradele de comparație ale adjectivelor, acum a venit timpul să vă pun o întrebare de baraj! Toți primesc entuziaști o astfel de „probă” fiindcă pot obține o notă mare pe „scurtătură”. – După opinia voastră de proaspeți profesioniști în problemele adjectivelor, care grad credeți că exprimă realizarea calității în cea mai mare măsură? Cu alte cuvinte, ce ați alege între a fi „cel mai bun” sau „foarte bun”? Dintre treizeci și patru […]
Gelu Ciorici – Șipote „ nu e un poet cu frâna trasă/ Peste lumină/ Și totuși se revarsă!” în cuvinte, ca să ne dăruiască nouă visul său. Cunoscut mai degrabă ca publicist – căci a existat o pauză foarte mare între debutul în poezie în 1996, cu volumul „Carte de muncă” și cel de-al doilea volum, apărut în anul 2014 și intitulat „Din cauza poeților din preajmă” – dovedește că această pauză a fost cu folos, întrucât a acumulat experiențe […]
Între legendele muzicii, aceea a lui Nicolo Paganini ocupă un loc special. Reprezentant al romantismului în muzica instrumentală, el a dus arta viorii în locul unde perfecţiunea mai poate fi întrecută de imaginaţie, nu de realitate. S-a născut la 27 octombrie 1782, la Genova. Naşterii sale i-au fost conferite semne premonitorii: copilul a venit pe lume într-o noapte furtunoasă, la luminile fulgerelor şi a plâns fără încetare până s-a luminat de ziuă. Are o copilărie fără mari evenimente, marcată de […]
COȘUL CU SUFLETE… N-am să uit niciodată sfințenia zilelor când mama își pregătea Coșul pentru Cimitir… De ziua morților, de ziua celor plecați prea tineri dincolo, de ziua celor ce ne erau dragi pentru că ne-au fost frați ori surori, bunici ori unchi, mătuși și rude prin alianțe dintre cele mai apropiate, mama își pregătea Coșul cu îmbucături… Îl pregătea cu o seară înainte. Tata o ajuta să construiască fie covrigii speciali, fie boboroadele acelea mici, umflate și bine coapte, […]
– Dom’ profesor, uneori, e periculos să vorbești corect românește! – Cum ai ajuns la această opinie, meștere? – Să vedeți: aseară, tata s-a întâlnit cu prietenii în garaj, la o bere. Unul, nea Vasile, zice: „O să vină și vecinul George, dar are treabă încă un sfert de oră, că ÎNFINGE niște țăruși în grădină.” Pe mine m-a îndemnat Îngerul Păzitor al Limbii Române să mă bag în discuție: „Corect este ÎNFIGE, nu ÎNFINGE, nea Vasile!”. Personajul mi-a fript […]
Pe 11 februarie 1866, ora 5 dimineața un grup de ofițeri cu pistoalele în mâini, pătrunde în palatul domnesc al lui Al. I Cuza, îl scoală din somn și îl obligă să semneze actul de abdicare de pe tronul României. Faptul era de o gravitate fără precedent, căci ofițerii respectivi juraseră credință Domnului țării, parte din ei fiind chiar din garda palatului. Așadar, 11 februarie 1866 este o zi a infamiei și a trădării. Dau spre știință și rușine veșnică […]
De la cele mai vechi poeme de iubire, scrise în Mesopotamia și în Egiptul Antic, la Cântarea Cântărilor și până la poezia modernă și contemporană, de la sacru la profan, poeții lumii și-au închinat versurile celui mai frumos și puternic sentiment: Dragostea. Vineri, 16 februarie orele 16:00, sala Studio a Casei de Cultură Tecuci, va găzdui un recital de poezie de dragoste susținut cu creații originale de poeții gălățeni și tecuceni.
Foarte /prea mulți vorbitori/iubitori/consumatori de Limba română, în crize de uimire, de obidă, de triumf, de suferințe fizice și i/morale, de singurătate gramaticală, de început, de final, degeaba, de mândrie i/logică, de centru, de dreapta, de stânga, de treci codri de aramă, de papagali filozofi etc., folosesc ghilotina construcției lexicale cu subiect și predicat drept argument infailibil al unei demonstrații de evidență/realitate/adevăr, fără urmă de echivoc. Apoi se dezlănțuie turnirul patimilor de idei ale oamenilor de ecran și de tumbe […]
Una dintre poveştile de dragoste cele mai tulburătoare ale lumii este aceea care se ţese între Didona, regina Cartaginei şi troianul Eneas, relatată admirabil în Eneida lui Vergilius. La vederea vestitului luptător, stârnită de zeul iubirii, pasiunea femeii se aprinde cu patimă devastatoare: „…paharul dragostei, Didona, Înghiţitură dup‑înghiţitură Îl deşerta, cu vorbe de tot felul Râvnind, sărmana, să lungească noaptea.” (Ed. Antib, Timişoara, 1994). Eroina regăseşte sensul vieţii în sentimentul erotic mistuitor. Păstrarea aparenţelor şi a prejudecăţilor, spiritul de conservare […]
LA O CLASĂ DE A VI-A – Dom’ profesor, vreau să semnalez că pronumele personal de politețe este defect: n-are forme pentru persoanele I, singular și plural! – V-am explicat că nu puteți fi amabili chiar cu voi, desigur, singular și plural!… – Eu cred că un instrument defect trebuie reparat, dacă este necesar, iar pronumele personal pentru persoanele I, singular și plural, este necesar, ținând seama că foarte mulți oameni se autostimează cât cuprinde, iar alții deloc, și că […]
Acum 71 de ani, trecea spre cele veștnice, după chinuri, bătăi, suferințe, umilințe de tot felul, cel ce ne-a oferit modelul iubirii absolute pentru acest Neam și această Țară… Am fost la celula suferinței lui din Închisoarea Sighetului. O celulă sub forma unui Cavou, de mărimea unui Cavou, o celulă a nimicniciei umane, o Celulă construită pentru distrugerea unui Ideal, a unei Credințe, o Celulă pentru distrugerea ISTORIRI unui Neam… Ce n-au reușit bolșevicii ruși să facă au încercat să […]
La o sindrofie, conversam cu un amic. De noi s-a apropiat un bărbat voinic, cu aer jovial: – Vă salut, dom’ profesor! Mă recunoașteți? V-am fost elev! Ezitam, puțin încurcat. Dacă îl confundam, ar fi fost mai puțin plăcut decât dacă nu mi-l aminteam, mai ales că părea un personaj important pentru ceilalți. – Au trecut vreo 30 de ani, nu-i așa? – Fix! Sunt M. G. din banca a treia de la fereastră. Am developat rapid. – Îți plăcea […]
Predicția lui Nikola Tesla despre telefonul inteligent, interviul din revista Collier, 1926: „Când wireless-ul este aplicat perfect, întregul pământ va fi convertit într-un creier imens, ceea ce de fapt este, toate lucrurile fiind particule dintr-un întreg real și ritmic. Vom fi capabili să comunicăm unul cu celălalt instantaneu, indiferent de distanță. Nu. numai asta, dar prin televiziune și telefonie ne vom vedea și ne vom auzi unul pe altul la fel de perfect ca și cum am fi față în […]
După bacalaureat, în Franţa cei mai buni elevi nu merg la universitate, ci la un sistem specific Franţei, numit „classes préparatoires” care se ţin, fizic, nu la universităţi, ci în incinta unor licee. E un sistem ultraselectiv (din clasa mea de a XII-a de la Lycée International des Pontonniers din Strasbourg, care era un liceu de super-top, am intrat în classes préparatoires doar trei) în care, dacă supravieţuieşti, chiar eşti tare. 14 ore de mate pe săptămână, vreo 9 de […]
După ce opera lui Eminescu a ajuns la public, pe unde s-a vorbit românește, a existat și ceva din spiritul Poetului. Nolens-volens, chiar și cusurgiii sau canaliile mai vechi sau mai noi care i-au căutat pete în fizic sau în spirit au acceptat aceasta, fiindcă MIHAI EMINESCU A FOST UN REFORMATOR GENIAL AL LIMBII ROMÂNE. Saltul valoric înregistrat în lexic și în expresivitatea comunicării a fost uriaș, trecându-se de la pitorescul fanariot și de la inflația de neologisme stâlcite imbecil […]
Unii oameni se nasc pentru a fi trădători. Trădează din fragedă pruncie, apoi fac in trădare un mod de viaţă, o meserie şi îşi construiesc averi de pe urma trădării. Ba mai mult, capătă şi stele de pe urma trădării. Apoi ajung vicepremieri după ce trădează iarăşi. După fiecare trădare a căpătat câte ceva şi dacă îl întrebi cum şi-a câştigat stelele dă din umerii înstelaţi şi te pune să îl întrebi pe cel care l-a avansat. Nu mai spun […]
Unul dintre cei mai respectați și iubiți români din toate timpurile a fost, cu siguranță, părintele Arsenie Boca. La polul opus este dictatorul Nicolae Ceaușescu, un ateu convins, cel care a fost extrem de urât de către popor. Cei doi s-au întâlnit o singură dată. A fost suficient pentru ca părintele să-i prezică dictatorului o moarte cumplită și pentru ca „Cel mai iubit fiu al poporului” să nu vrea să-l mai vadă vreodată. Arsenie Boca a fost unul dintre martirii […]
S-a stins din viață, la numai 64 de ani., Anca Tofan, pictor, grafician și designer, membru marcant al Filialei Locale a U. A. P. R. și a Grupului „Axa”, grup care a adus un suflu proaspăt în mișcarea plastică gălățeană contemporană. S-a născut la 28 iunie 1959 în Galaţi. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, secţia Artă Decorativă, promoţia 1982. Din 1989, până la pensionare, a lucrat ca muzeograf la Muzeul de Artă Vizuală. Și-a organizat […]
Imaginile care spun cum am făcut cerere de ieșire din UTC Refuzând să primesc de la tovarășul însărcinat cu propaganda un bâzdâc agitatoric cu mesaje peceriste, pentru a-l flutura sau zgudui la mitingul organizat cu ocazia sosirii „tovarășului” la Galați. Venea pe meleagurile noastre tovarășul Nicolae Ceaușescu, conducătorul iubit al partidului și statului român, între 1965 și 1989. Inconștient, ireparabil și condamnabil, am comis o Gafă majoră. Am refuzat însărcinarea primită pe linie de Partid de la oamenii tovarășului secretar […]
În arsenalul vorbirii stereotipe se înscriu şi clişeele conversaţiei politicoase, civilizate, ale unei culturi însuşite în grabă şi consolidate cu elemente de studii orale. Unele sunt forme domestice, familiare – cum ar fi simpaticul „tu”, feminin în utilizare: „Ce spui, tu, chiar aşa să fi făcut, tu?! Nuţi vine să crezi, tu, când auzi ce s-a întâmplat! Păi, bine, tu, să procedeze aşa?!”…, sau reflexul „Stai-aşa!”, care are ca scop, în mai mare măsură, întreruperea unei activităţi favorabile cuiva, decât […]
Veritabil ”pedagog de școală veche”, Gh. N. Vasilache, colegul nostru din Țepu, reconfirmă ideea că Țăranul și Profesorul nu ies niciodată la pensie fiindcă nu are cine prăși în locul lor. Cum ”buruienile” exprimării sunt multe, le-a ”smuls” pe cele mai dăunătoare. Cartea academicianului Al. Graur, ”Capcanele limbii române”, apărută în 1976, trece în revistă greșeli provocate de cunoașterea superficială a limbii, greșeli împrumutate, făcute chiar și de specialiști, de accentuare, schimbări de sunete și alte fenomene fonetice. Lexicul suferă […]
Astăzi, în zona deplinei „informații” aflu cu interes că peste zece milioane de români n-au mai citit o carte de foarte mulți ani… Spre ce ne îndreptăm?
Un pic ofilit acum, termenul MIȘTO a făcut ravagii în vorbirea curentă de după anii 60 încoace ai secolului trecut. Părea argotic în interpretări infractoare, pitorești, dar îl foloseau și snobii ori intelectualii sadea, care afișau un aer ușor ostentativ în rostirea lui, ca să nu mai amintim de încântarea tineretului (elevi, studenți, nou-născuți). MIȘTO – adj. invariabil (argou). (Foarte) bun, (foarte) frumos. (Substantiv în expresia) A LUA LA MIȘTO – a-și bate joc (de cineva), a-l ironiza – din […]
Cea mai grăitoare formă de prezentare a civilității unei populații o găsim în portul său popular, în costumul național. Suntem printre puținele popoare din lume care ne putem lăuda cu limbajul special al costumului nostru național. Cine vede costumul popular românesc, cine vede straiul nostru popular din zona Muscelului, ca să dau un etalon spre referință, imediat face legătura cu complexitatea unei civilități care impune maxim respect! Cine sunt oamenii care l-au conceput? Cine sunt femeile care l-au cusut? Nu […]
Pe când Apollonios din Tyana (c.20‑98 e.n.) vorbea unor oameni din Smyrna despre necesitatea şi frumuseţea întrajutorării în comunitate, nişte vrăbii din copaci stârnite de semnele şi ciripitul stăruitor al uneia îşi luară zborul conduse de aceasta. Cei mai mulţi erau înclinaţi să creadă că faptul prevesteşte ceva, dar, în loc de interpretări savante, înţeleptul vizionar le explică simplu că prima vrabie îşi chemase suratele să adune boabe de orz risipite de un copil care scăpase din mână un castron […]
